« Back to Glossary Index
- prin c.c.c., părțile se înțeleg ca în loc să achite separat și imediat creanțele lor reciproce izvorâte din prestațiile făcute de una către cealaltă, lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare.
- in raporturile ce decurg din contractul de cont curent, nici una dintre părțile contractante nu se desemnează de la început ca și creditor sau ca debitor exclusiv și nici nu se comportă ca atare în decursul executării contractului. Această situațiune încetează numai la încheierea contului, operațiunea finală care diferențiază pe creditor de debitor, făcând ca cele două mase omogene de credit și debit să se compenseze și să dea loc la soldul creditor, pentru care se poate intenta acțiune în justiție.
- părțile între care se încheie contractul de cont curent poartă denumirea de corentist
- prestațiile pe care și le fac se numesc remise sau rimese. Ele constau în operațiuni prin care o parte pune la dispoziția celeilalte părți o valoare patrimonială de orice fel, urmând ca suma cuvenită să fie depusă în cont curent.
- in consecință, rimesa poate consta: într-o sumă de bani efectiv plătită; orice titlu de credit emis (cambie, bilet la ordin, CEC, ordin de plată etc.) și orice credit concedat (de exemplu, prețul datorat ca urmare a unei vânzări de mărfuri)
- rimesele sunt facultative. Un corentist nu poate obliga pe celălalt să-i facă rimese, dar este firesc ca rimesele reciproce să existe deoarece, contractul de cont curent nu este un contract de împrumut (propriu-zis) ci un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai multe acte obiective de comerț.
- se poate încheia între:
- un comerciant angrosist și unul detailist pentru toată seria continuă de vânzări comerciale intervenite între ei;
- între un comerciant și un comisionar;
- între un comerciant și reprezentantul său etc.
- forma cea mai uzuală a contractului de cont curent este aceea bancară, adică a contractului încheiat între o bancă (instituția de credit) și un client al său în scopul de a facilita circulația și fructificarea banilor. Banca poate interveni și ca simplu intermediat între doi comercianți care convin să-și lichideze operațiunile prin înregistrări în conturile ce le au deschise la aceeași bancă sau la bănci diferite.
- executarea acestui contract este evidențiată prin înregistrarea contabilă a remiterii în cont și stabilirea soldului.
- poate fi considerat un act de comerț subiectiv.
- este o faptă de comerț dacă are o cauză comercială
- caracterele juridice ale contractului de cont curent:
- este un contract bilateral;
- un contract „intuitu personae”;
- un contract consensual;
- un contract cu titlu oneros;
- un contract cu executare succesivă;
- un contract accesoriu;
- un contract „intuitu personae”.
- efectele contractului de cont curent:
- efectele principale privesc transferul dreptului de proprietate, novația, indivizibilitatea și compensația (art. 370 C.com.).
- efectele secundare se referă la curgerea dobânzilor, dreptul la comision și alte cheltuieli.
