« Back to Glossary Index
- Existența unui mediu macroeconomic stabil condiționează integrarea cu succes a României în Uniunea Europeană (UE) și apoi în Uniunea Economică Monetară (UEM). în acest context, politicii monetare îi revine un rol deosebit, ea trecând în următorii ani printr-o serie de transformări semnificative, ținta fiind aceea de a asigura convergența nominală și a contribui la convergența reală a economiei românești.
- Pe termen mediu politica monetară a BNR se caracterizează prin schimbarea strategiei de politică monetară. Astfel, din august 2005 BNR a trecut de la strategia de control a agregatelor monetare la strategia de țintire a inflației (engl. inflation targeting). BNR considera că această strategie este potrivită condițiilor macroeconomice în care se află România, aceasta reușind în ultimii ani să-și consolideze echilibrele macroeconomice și în special să reducă rata inflației la un nivel cu o cifră. Pentru a pregăti trecerea la acest regim de politică monetară, în luna noiembrie 2004 BNR a anunțat o flexibilitate a cursului de schimb al monedei naționale, condiție esențială pentru un regim de țintire a inflației. Astfel, problema dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) a trecut în sarcina celorlalte politici economice, în special în sarcina politicii fiscale și salariale. Obiectivele intervențiilor pe piața valutară vor fi în continuare de menținere la un nivel optim al rezervei valutare
(aproximativ 5 luni de importuri) și în subsidiar de descurajare a eventualelor intrări speculative de capital favorizate de liberalizarea accesului nerezidenților la depozitele în valută din aprilie 2005 și de viitoarele liberalizări – accesul la obligațiunile de stat din ianuarie 2006, la titlurile de stat pe termen scurt din iulie 2006 și la instrumente de piață monetară (până la data aderării la Uniunea Europeană). - în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor instituționale și tehnice de trecere la țintirea inflației, BNR îndeplinește cea mai mare parte a acestora. Astfel, din punct de vedere instituțional, BNR îndeplinește următoarele condiții:
- A statuat stabilitatea prețurilor ca obiectiv fundamental al politicii sale monetare a BNR și și-a câștigat independența în conducerea politicii sale – prin noul Statut al BNR (legea 312/2004) se stabilesc foarte clar aceste două lucruri;
- Cursul de schimb a devenit mult mai flexibil – din noiembrie 2004;
- Sistemul financiar a devenit mult mai stabil în ultimii ani, prin întărirea supravegherii și reglementării;
- Existența unui instrument eficace de transmisie a politicii monetare; în ultima perioadă, canalul ratei dobânzii de transmisie a politicii monetare a devenit mult mai puternic și mai evident;
- Transparența și credibilitatea – BNR a devenit mult mai transparentă în ultima perioadă, îmbunătățindu-și comunicarea cu publicul; de asemenea, BNR este una din cele mai credibile instituții ale statului.
- La capitolul condițiilor instituționale, criteriul legat de armonizarea politicii monetare cu politicile guvernamentale este parțial îndeplinit, relaxarea fiscală de la începutul anului 2005 fiind un exemplu de necorelare a politicilor fiscale cu cea monetară. De asemenea, existența unor prețuri încă administrate care țin de decizia guvernului ridică semne de întrebare pentru corelarea celor două politici. în privința cerințelor tehnice, BNR și-a ales indicele de preț pe care să-l țintească și anume IPC – indicele prețurilor de consum. în ceea ce privește capacitatea băncii centrale de a prognoza inflația s-au făcut progrese substanțiale în ultima perioadă, BNR dezvoltându-și un model structural al economiei românești cu asistența din partea FMI și a altor bănci centrale, model care surprinde mecanismul de transmisie al politicii monetare și pe baza căruia se pot face previziuni pe termen mediu.
- O altă modificare în politica monetară survine prin continuarea liberalizării contului de capital, după etapa aprilie 2005 prin care s-a liberalizat accesul nerezidenților la depozitele la termen în lei urmând alte etape, printre care – accesul nerezidenților la obligațiile guvernamentale în lei (ianuarie 2006), la titluri de stat pe termen scurt (iulie 2006) și la instrumente ale pieței monetare (până la data aderării).
