« Back to Glossary Index
- înseamnă posibilitatea de a opune. O obligație este opozabilă unei persoane dacă persoana respectivă este constrânsă să o execute. Regula constă în aceea că o obligație este opozabilă numai părților raportului juridic. Aceasta înseamnă ca îndatorirea poate să revină numai debitorului, adică numai acelui subiect pasiv care și-a asumat-o;
- prin excepție, există o categorie de obligații care sunt opozabile și terților, adică persoanelor care nu au participat la încheierea raportului juridic.
- exemplu, dacă s-a încheiat un contract de locațiune (de închiriere), locatorul (adică acela care a dat bunul spre închiriere) are obligația de a pune la dispoziția locatarului (chiriașului) bunul, pe toată perioada pe care s-a încheiat contractul de locațiune. Dacă însă în această perioadă bunul este vândut de către locator unui terț, acesta din urmă va avea obligația de menținere în ființă a contractului de locațiune. Așadar, ne aflăm în prezența unei obligații care deși se naște în urma unui contract încheiat între două părți determinate, este opozabilă și unui terț care nu a participat la încheierea raportului juridic.
