Vrei contabilitate? Contacteaza-ne acum la 0740.398.555 / 0743.587.845 sau scrie-ne un e-mail la adresa rdtexpert@gmail.com

moneda materiala

« Înapoi la index-ul dicționarului
  • cunoaște două forme, în funcție de calitatea materialului din care este confecționată:
    • moneda din metal ( metalica ):
      • este alcătuită din metale comune, obișnuite sau din metale prețioase.
      • în Egiptul Antic, în mileniul al III-lea î.e.n., ca instrument de
        schimb se folosea arama, iar în mileniul al II-lea î.e.n., aurul. La început se utilizau lingourile, dar, datorită inconvenientului pe care îl prezentau prin operațiunile de divizare și cântărire în momentul schimbului, s-a trecut la forma propriu-zisă a monedelor, ca piese metalice.
      • Literatura de specialitate plasează baterea primelor monede în Grecia Antică, apreciind că „descoperirea monedei a fost una din cele mai prețioase contribuții, pe care cultura greacă a adus-o civilizației umane”
      • Generalizarea metalelor prețioase ca metal monetar a fost posibilă datorită calităților fizice și chimice ale acestora, astfel:
        • sunt puțin alterabile, iar prin aliaje cu alte metale capătă un grad de rezistență ridicat;
        • se caracterizează printr-o mare divizibilitate (tehnica actuală permite tragerea a 1400 foițe, dintr-o tablă de 1 mm aur);
        • metalele prețioase concentrează o valoare mare într-un volum mic, ceea ce face posibilă îndeplinirea funcției de etalon al valorii;
        • își mențin constantă valoarea în timp, iar falsificarea pieselor din metale prețioase este ușor recunoscută;
        • prezintă avantajul transformării cu ușurință;
        • în anumite perioade, autoritățile monetare pot adopta măsuri de protejare a stocurilor de metale prețioase. Deși utilizarea metalelor prețioase ca metal monetar a prezentat avantaje certe, iar procesul schimbului a fost fluidizat, dezvoltarea dimensiunilor vieții economico-sociale reclama, la un moment dat, o cantitate mai mare de metal prețios. Cantitatea limitată de metal prețios și chiar utilizarea acestuia în alte scopuri decât cele monetare (peste 2/3 din cantitatea totală de aur se utilizează în scopuri industriale și sub formă de tezaure personale), a condus la manifestarea unui dezechilibru între cererea și oferta de monedă din metalul prețios, și a impus căutarea altor forme de monedă.
    • moneda din hârtie – care îmbracă la rândul său două forme:
      • moneda de hârtie reprezentativă (biletul de bancă sau bancnota) – are la bază o anumită garanție, iar mărimea, cantitatea și circulația acesteia este precis reglementată. Cele mai reprezentative forme sunt: biletele de bancă sau bancnotele. Valoarea nominală a unui bilet de bancă ar trebui să fie garantată cu valori reale, respectiv să existe un stoc de metale prețioase, la emitent, ceea ce dă posibilitatea transformării în aur prin convertibilitate. Apariția biletului de bancă (bancnota) s-a realizat prin 2 modalități:
        • certificatul de depozit – Existența certificatelor de depozit este plasată în timp, în China, în secolul al X-lea, când se prezentau în cadrul schimbului, anumite înscrisuri care echivalau cu o cantitate de metal prețios. în Europa, activitatea negustorilor care se deplasau dintr-o localitate în alta, era însoțită de depunerea cantităților de monedă (aur) la banca din localitatea de domiciliu și obținerea, în
          schimb, a unui înscris, sub formă de certificat de depozit nominal. Un asemenea înscris putea fi transformat în metal prețios, de către o altă bancă, din altă zonă, cu care banca emitentă avea relații. Principalele avantaje pe care le prezenta bancnota, sub forma certificatului de depozit constau în următoarele:
          • se înlăturau riscul și cheltuielile antrenate de efectuarea transportului;
          • se adapta mai ușor cantitatea de monedă la dimensiunile tranzacțiilor din economie;
          • conferea deținătorului siguranța că emitentul va plăti suma înscrisă pe biletul de bancă.
        • circulația cambiilor – Prin apariția cambiilor, biletul de bancă sau bancnota intră în circulație, în sensul că orice deținător al unei cambii (care reprezintă o anumită obligație a emitentului), dacă o depune la bancă, primește, în schimb, bancnota proprie a acesteia. Varianta modernă a bancnotei aparține întemeietorului băncii Suediei, Palmstrunk. Din acest moment, bancnota se confecționează dintr-un anumit material, o hârtie specială semnată de către emitent. în funcție de utilizările bancnotei se pot distinge următoarele perioade în evoluția acesteia, astfel:
          • de la apariție, până la sfârșitul sec. al XVIII-lea, perioadă în care bancnota a fost folosită ca mijloc de plată între bănci;
          • de la începutul sec. al XIX-lea până la jumătatea sec. XIX, perioadă în care bancnota a fost utilizată ca monedă în relațiile comerciale;
          • de la jumătatea sec. al XIX-lea până la sfârșitul secolului, când bancnota este folosită ca monedă auxiliară (moneda principală era confecționată din aur);
          • de la sfârșitul sec. al XIX-lea până la începutul primului război mondial, când bancnota este folosită ca monedă principală;
          • de la sfârșitul primului război mondial, bancnota este tipul unic de monedă.
      • moneda convențională (emisă de stat) – Această monedă este pur convențională, fără acoperire și garanție din partea statului. Scopul pentru care este emisă îl reprezintă acoperirea unor nevoi ale statului și, în special, această monedă îndeplinește funcția de mijloc de circulație.

< Înapoi la index
Copyright © 2017 RDT Contabilitate