are în vedere că toate operațiunile patrimoniale au fost înregistrate corect și integral în contabilitate.
Pentru îndeplinirea acestui criteriu, auditorul are două soluții :
a) auditorul trebuie să verifice cu mare atenție procedurile utilizate de întreprindere
pentru validarea tuturor modificărilor patrimoniale: creșteri/diminuări de active, respectiv diminuări de pasive. Această soluție are dezavantajul că necesită un timp îndelungat pentru validare.
b) auditorul poate utiliza rezultatele inventarierii. El trebuie să se asigure că inventarierea a fost făcută potrivit legii. Dacă prin inventariere s-au descoperit tranzacții neînregistrate în contabilitate, iar acestea au fost operate, se consideră că
toate operațiunile sunt corect înregistrate și evidențiate.
Respectarea acestui criteriu presupune ca auditorul să se asigure că:
– toate operațiunile reflectate în documente justificative corespunzătoare sunt evidențiate în contabilitate, deci fără omisiuni;
– nu există operațiuni contabilizate de mai multe ori.
