« Back to Glossary Index
- se manifesta prin structurarea colectivității în grupe omogene după variația uneia sau mai multor caracteristici de grupare
- prin grupe omogene se înțelege atunci când unitățile care o compun sunt de același fel (aparțin aceluiași tip calitativ) și ca nivel diferă în mică măsură una de alta.
- gruparea statistică este cea mai semnificativă modalitate de sistematizare a datelor după o caracteristică numerică (cantitativă).
- tehnica grupării parcurge următoarele etape:
- alegerea și folosirea caracteristicilor de grupare (se înțelege acea însușire care stă la baza împărțirii colectivității în grupe omogene);
- alegerea numărului de grupe și stabilirea mărimii intervalelor de grupare;
- enumerarea problemelor de cunoaștere care se rezolvă prin metoda grupărilor
- după numărul caracteristicilor puse la baza grupării se disting:
- grupări simple
- grupări combinate
- după continutul caracteristicilor, grupările simple și combinate pot fi:
- teritoriale
- cronologice
- atributive
- grupările după caracterstici numerice sunt cele mai dificile, deoarece, cu cât amplitudinea variației este mai mare, cu atât este mai greu de asigurat omogenitatea unităților din aceeași grupă. In acest caz există două probleme:
- alegerea numărului de grupe
- stabilirea mărimii intervalului de grupare. Mărimea intervalului de grupare se poate face după relația de mai jos:
k = A / r = (Xmax – Xmin) / r
< Înapoi la Dictionarul Economic sau, dupa formula lui H.A. Sturges:
k = (Xmax – Xmin) / (1 + 3.322*log n)
unde:
A = amplitudinea absolută;
r = numărul de grupe;
A = amplitudinea absolută;
r = numărul de grupe;
