« Back to Glossary Index
-
tinând seama de numărul de operații efectuate de intreprindere, auditorul nu poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El caută elementele probante pe un eșantion adecvat, utilizând tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecărei situații.
-
sondajul este definit ca o tehnică ce constă în selecționarea unui anumit număr sau părți dintr-o mulțime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obținere a elementelor probante și extrapolarea rezultatelor obținute asupra eșantionului la întreaga masă sau mulțime. Tehnica sondajului este reglementată de Standardul Internațional de Audit (ISA) nr. 530.
Sondajele pe care le realizează auditorul în cursul misiunii sale sunt de două naturi diferite: -
în unele cazuri, în general cu ocazia verificării funcționării controlului intern, auditorul caută să demonstreze că elementele care constituie masa, mulțimea, prezintă o caracteristică comună (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpărărilor); sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atribuțiilor;
-
în alte cazuri, în general cu ocazia controlului conturilor, auditorul caută să verifice valoarea dată unei mulțimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra valorilor.
-
auditorul poate folosi în general două tipuri de sondaje: sondajul statistic și sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experiența sa profesională; acesta din urmă, însă, nu permite o extrapolare riguroasă a rezultatelor obținute asupra eșantionului la întreaga masă sau mulțime. Alegerea între cele două tipuri de sondaje depinde de pregătirea profesională a auditorului și de gradul de credibilitate pe care acesta dorește să îl dea concluziilor sale.
Oricare ar fi însă tipul de sondaj, este important să fie respectate câteva reguli riguroase privind decizia asupra eșantionului și parcurgerea unor etape obligatorii.
< Înapoi la Dictionarul Economic
