« Back to Glossary Index
- swap al ratelor dobanzii – tranzactie in care doi parteneri schimba fluxurile de plati ale dobanzii ce au caracter diferit, bazate insa pe o valoare a sumei initiale stabila. Exista trei tipuri principale de s. al ratelor dobanzii:
- de cupoane (curs flotant in loc de curs fix la aceeasi valuta)
- principal (modificarea indicelui de flotare la aceeasi valuta)
- incrucisat (de la un curs de schimb fix al unei valute la cursuri flotante pentru ambele).
- swap valutar – tranzactie in care doi parteneri schimba la inceput anumite sume exprimate in doua valute diferite, le returneaza in timp, conform unei reguli predeterminate ce reflecta platile dobanzii si, posibil, chiar amortizarea sumei initiale. In general, fluxurile de plati in swap-urile valutare, (in care platile se bazeaza pe rate fixe ale dobanzilor la fiecare valuta) sunt asemanatoare cu cele din tranzactiile la vedere si din tranzactiile la termen.
- obiectivul determinant al băncii centrale, în utilizarea operațiunilor
de swap valutar, este acela de a influența lichiditatea internă, de a gestiona rezervele valutare și de a stimula dezvoltarea pieței financiare
interne. - băncile centrale utilizează operațiunile de swap valutar din mai multe motive, care pot fi rezumate astfel:
- preferă să dețină o varietate de instrumente de intervenții tehnice, utilizabile în mod discreționar;
- în multe țări, unde piața secundară internă (pe termen scurt) nu este suficient de dezvoltată, pentru a permite o anumită intervenție a autorității monetare, este posibil realizarea de schimburi într-un volum sporit prin operațiunile de swap;
- spre deosebire de operațiunile de schimb valutar direct, operațiunile de swap nu au efecte directe asupra cursului valutar la vedere;
- operațiunile de swap constituie un instrument flexibil, procedurile sunt informale iar swap-urile sunt ușor reversibile.
- dezavantajele operațiunilor de swap valutar:
- pot influența nivelul cursului de schimb după derularea lor, ca urmare a puternicului efect al anunțării operațiunilor;
- necesită o perioadă minimă de două zile pentru ca tranzacția să devină efectivă;
- în aceste tranzacții nu există schimburi simultane ale unei monede cu alta, aceea ce limitează riscul de neplată, însă există un număr limitat de bănci mari care pot acționa drept contrapartidă în derularea operațiunilor de swap valutar. Acele bănci care nu dețin o cantitate suficientă de monedă internațională, dar efectuează operațiuni sporite comparativ cu nivelul capitalului, își asumă riscuri sporite;
- dacă există o piață activă a titlurilor pe termen scurt, atunci băncile vor prefera acest tip de operațiuni, întrucât o asemenea piață este mult mai deschisă către economia reală, comparativ cu piața interbancară;
- dacă politica monetară este centrată pe rata de dobândă și agregatele monetare, atunci alocarea creditului de către banca centrală poate fi un instrument mai dorit, comparativ cu operațiunile de swap, care au efecte puternice asupra ofertei de monedă.
