- a cunoscut urmatoarele forme:
- sisteme monetare cu etalon aur – monedă (Gold specie standard) – se diferențiază de celelalte sisteme prin următoarele aspecte:
- reprezintă forma clasică a etalonului aur;
- aurul circulă, în interiorul țării, sub formă de monede precum și în relațiile cu alte state;
- baterea monedelor, de aur, în cadrul acestui sistem, este nelimitată;
- în circulație există bancnote liber convertibile în aur, la prețul stabilit de către stat;
- masa monetară se adapta la necesitățile economiei prin baterea monedelor de aur și tezaurizarea lor.
NOTA: Sistemul monetar bazat pe acest etalon era rigid și presupunea existența unor stocuri de aur, implicând și cheltuieli de circulație importante. Insuficiența cantității de aur comparativ cu dimensiunile producției au condus la renunțarea la acest etalon, în anii premergători primului război mondial, cu excepția SUA unde s-a menținut până în anul 1923.
- sisteme monetare cu etalon aur – lingouri (Gold bullion standard) – se caracterizează prin următoarele:
- în circulație se află bancnote convertibile în lingouri (1 lingou = 400 uncii aur = 12,44 kg aur);
- convertibilitatea era limitată (sunt convertibile numai sumele care au valoarea cel puțin egală cu un lingou);
- aurul era folosit în relațiile de plată internaționale;
- băncile de emisiune încep să concentreze cantități importante de aur monetar;
- rolul băncilor centrale consta în intervențiile prin care se urmărea echilibrarea masei monetare, în funcție de variația stocului de aur. în perioada crizelor economice, sistemul monetar s-a caracterizat printr-o instabilitate accentuată;
- bancnotele convertibile aveau acoperire în aur monetar, numai în proporție de 30% – 40%.
NOTA: Acest sistem a fost considerat un etalon „aristocratic” care a avantajat categoriile bogate, respectiv deținătorii de sume importante (cel puțin 1557 £ în Anglia, în anul 1925, și cel puțin 215.000 FF în Franța în 1928) și a funcționat o perioadă scurtă de timp.
- sisteme monetare cu acoperire mixtă (aur și devize) denumite gold exchange standard – caracteristic acestor sisteme monetare este ca moneda aflată în circulație să fie garantată atât cu metal prețios (aur) cât și cu titluri de creanță exprimate în moneda străină, numite devize.
- unitatea monetară a fiecărei țări este definită printr-o anumită cantitate de aur, sau printr-o valută;
- în circulație existau numai bancnote convertibile în devize, care erau, ulterior, convertibile în aur, deci nu se mai manifesta o legătură directă între cantitatea de monedă aflată în circulație și cantitatea de aur monetar deținut de banca centrală;
- o astfel de organizare a generat o stare de dependență a sistemelor din țările mai puțin dezvoltate față de cele dezvoltate, prin faptul că acoperirea în aur a monedei unei țări reprezenta și acoperirea în aur a valutei altei țări;
- instituționalizarea acestui etalon monetar s-a realizat în cadrul Conferinței Monetare și Financiare Internaționale de la Bretton Woods, din 1944, ocazie cu care s-au pus bazele Sistemului Monetar Internațional.
NOTA: Sistemul monetar bazat pe etalonul aur – devize a funcționat, potrivit principiilor stabilite, până la apariția fenomenelor de criză ale dolarului (care se depreciază puternic în raport cu aurul), cu începere din anul 1960. Evenimentele monetare petrecute în anii ’70, referitoare la renunțarea la convertibilitatea dolarului în aur, la lărgirea marjelor de fluctuare între monede (± 2,25%) și, ulterior, renunțarea la cursurile fixe, au condus la renunțarea organizării monetare pe baza etalonului aur – devize.
< Înapoi la Dictionarul Economic
