măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care acționarii l-au făcut prin cumpararea acțiunilor întreprinderii, acestea având ca scop caracterizarea profitabilității capitalului propriu. Exprimă corelația dintre profit și capitaluri în calitatea lor de surse de finanțare a activității întreprinderii, remunerând proprietarii acesteia prin distribuirea de dividende către aceștia și prin creșterea rezervelor, care, în fapt, reprezintă o creștere a averii propietarilor. De aceea, la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii, sau media acestora în măsura în care în cursul exercițiului au avut loc modificări sensibile ale capitalului propriu prin aporturi în numerar, iar la numaratorul raportului figurează, de obicei, rezultatul net (profitul net) sau rezultatul curent înainte de impozitare, care prezintă, în raport de profitul net, avantajul de a fi mai apropiat de realitatea financiară întrucât elimină incidența activității excepționale.
< Înapoi la Dictionarul Economic
