este important pentru asigurarea unei imagini fidele asupra rezultatului fiecărui an financiar.
în condițiile practicării unei contabilități de angajamente și totodată în spiritul Cadrului general, el presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente entității pe măsura angajării acestora și trecerii lor la rezultatul exercițiului la care se referă.
O primă consecință ce se degajă din aplicarea acestui principiu constă în aceea că veniturile se reflectă în contabilitate în momentul predării bunurilor către cumpărător, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clienților. în aceste condiții se reține că nu se are în vedere momentul încasării care se poate produce chiar în exercițiul următor și nici faptul că factura se va întocmi ulterior.
La rândul lor, cheltuielile entității reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit, dar care privesc exercițiul financiar curent. Aceasta denotă că nu se are în vedere plata propriu-zisă, care se poate efectua chiar în exercițiul viitor, și nici situația, oarecum excepție, că factura nu a însoțit bunurile livrate sau serviciile prestate.
