« Back to Glossary Index
- Evoluția principalilor indicatori macroeconomici în perioada 2000-2005
- în perioada de tranziție spre o economie de piață a României, anul 2000 reprezintă punctul de cotitură după o perioadă de scădere economică (1997-1999). Astfel, anul 2000 reprezintă începutul unei perioade economice caracterizate prin creștere economică ridicată, îmbunătățire a echilibrului intern și extern – reducerea inflației, reducerea deficitului bugetar, creșterea rezervelor internaționale ale BNR și deficit de cont curent sustenabil. După anul 2000, mixul de politici macroeconomice au fost concentrate către consolidarea trendului de evoluții macroeconomice pozitive, prin asigurarea bazelor pentru o creștere economică sustenabilă.
- în mare măsură, acest obiectiv a fost îndeplinit, România înregistrând în perioada 2000-2005 una din cele mai mari rate de creștere economică dintre țările candidate pentru integrarea în Uniunea Europeană, inflația s-a redus, deficitul bugetar a fost redus sub limita de 3% stabilită de tratatul de la Maastricht, influxul de investiții străine directe a crescut substanțial, iar rata șomajului a scăzut.
- Principalul motor al reformelor înregistrate în ultimii ani a fost perspectiva integrării în Uniunea Europeană, România semnând tratatul de Aderare la Uniunea Europeană pe 25 aprilie 2005, prin programele de finanțare ale UE – PHARE, ISPA și SAPARD, precum și prin programele cu Banca Mondială (programele PSAL I, PSAL II și PAL). Aceste programe au avut și vor avea și în continuare un impact real asupra economiei românești, furnizând finanțare și expertiza tehnică pentru asigurarea unei dezvoltări durabile și creșterea competitivității economiei românești.
- Creșterea economică
- Creșterea economică medie în România în perioada 2000-2004 a fost de aproximativ 6%, creșterea economică din 2004 fiind de 8,3%, cea
mai mare rata de creștere economică după 1990. Relansarea economică începută în anul 2000 s-a datorat ritmul ridicat de creștere al cererii interne, în special a consumului neguvernamental, dar și creșterii investițiilor. Formarea PIB după categorii de resurse scoate în evidență caracterul foarte volatil al producției agricole, care depinde de condițiile climatice. Componenta cea mai mare a PIB-ului este reprezentată de servicii (cca.44% în 2004), urmată de industrie (cca.27% în 2004), agricultura (cca.13% în 2004) și construcții (cca.6% în 2004). De asemenea, în perioada analizată a crescut importanța serviciilor în formarea PIB, deși serviciile au încă o pondere redusă față de țările dezvoltate. - Rata inflației
- Conform statutului BNR (Legea 312/2004), „obiectivul fundamental al Băncii Naționale a României este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor”. Inflația a scăzut de la 40,7% în 2000 la 9,3% în 2004, anul 2004 fiind primul an cu inflație cu o singură cifră din perioada de după 1990, confirmând trendul dezinflaționist din ultimii ani. Cu toate acestea, România rămâne singura țară candidată la UE care înregistrează un nivel relativ ridicat al inflației. Prețurile mărfurilor alimentare, cu o pondere de aproximativ 40% în coșul de consum au înregistrat cea mai rapidă scădere, în timp ce prețurile bunurilor nealimentare au înregistrat o scădere mai lentă, în special datorită ajustărilor de prețuri la gaze și la electricitate. Ajustările la prețuri la gaze s-a datorat tendinței de aliniere a prețului intern la cel de import, iar în cazul electricității – pentru a atinge un nivel care să acopere costurile.
- Contul curent al balanței de plăți și deficitul bugetar
- Deficitul contului curent al balanței de plăți a crescut în perioada 2000-2004 până la 4,4 mld.EURO la sfârșitul anului 2004, atingând 7,5% din PIB. Creșterea deficitului de cont curent a fost determinată de creșterea deficitului balanței comerciale (5,3 mld. EURO în 2004). Deși deficitul de cont curent a fost mai mare decât ținta agreată cu FMI în perioada 2000-2004, totuși acesta a fost acoperit în mare parte din investiții străine directe, astfel încât, în 2004 există o acoperire de 103,3% a deficitului de cont curent prin investiții străine directe și transferuri curente de capital. Accentuarea deficitului balanței comerciale s-a datorat creșterii substanțiale a importului cu rate de creștere mai mari decât exportul. Această evoluție s-a datorat, pe de o parte, creșterii importurilor de materii prime și de bunuri de capital necesare asigurării creșterii economice, iar pe de altă parte, creșterii importului de bunuri de consum datorată expansiunii creditului de consum din ultimii ani și aprecierii monedei naționale, atât în termeni reali (până în noiembrie 2004) cât și chiar în termeni nominali (începând cu noiembrie 2004), importul de bunuri de consum având elasticitate ridicată în funcție de cursul de schimb. în prima parte a anului 2005, tendința de creștere a importului de bunuri de consum a fost amplificată și de creșterea venitului disponibil prin relaxarea fiscală produsă de introducerea cotei unice de 16% pe impozitul pe venit începând cu 1 ianuarie 2005. Evoluția exportului a fost determinată de evoluția favorabilă a costului unitar al forței de muncă (ULC – unit labor cost – raportul dintre cheltuielile salariale și de producție) din ultimii ani ceea ce a creat un avantaj competitiv extern pentru România, în condițiile în care productivitatea a crescut mai repede decât salariile, precum și de creșterea cererii externe. Evoluția crescătoare a exportului din prima parte a anului 2005 în ciuda efectului negativ general de apreciere nominală a cursului de schimb al leului s-a datorat unei elasticități scăzute a exportului față de cursul de schimb și mai ales
unui efect de preț favorabil, prețurile externe înregistrând o creștere în această perioadă. Adâncirea deficitului extern a fost favorizat de creșterea accelerată a consumului din ultimii ani și pe această bază a deficitului economisireinvestire la nivelul economiei naționale. în trimestrul 1 2005, rata economisirii a înregistrat cel mai redus nivel din ultimii 5 ani (9,4% din PIB) în timp ce rata de investire s-a înscris pe tendința din ultimii ani, înregistrând un nivel de 16,15% din PIB în trimestrul 1 2005. Pentru a susține procesul dezinflaționist și a ține sub control deficitul de cont curent în condițiile în care deficitul sectorului neguvernamental s-a accentuat, politica fiscală a fost una restrictivă în perioada 2000-2005, deficitul bugetar restrângându-se semnificativ, astfel încât componenta publică a cererii agregate s-a redus.
