« Back to Glossary Index
– în auditul situațiilor financiare:
- în timpul planificării și realizării misiunii de audit, auditorul trebuie să aprecieze temeinicia utilizării de către conducerea intreprinderii a convenției contabile de bază de continuare a activității, la elaborarea situațiilor financiare.
- Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau împreună, constituie semne de întrebare asupra valabilității convenției contabile de bază de continuare a exploatării, fără a fi exhaustive, sunt:
- capitaluri proprii sau fond de rulment negative;
- împrumuturi care ajung la scadență, fără perspectivă realizată de rambursare sau reeșalonare, sau recurgerea excesivă la credite pe termen scurt pentru a finanța active pe termen lung;
- indicii privind retragerea suportului financiar de către creditori;
- marje brută de autofinanțare negativă;
- indicatori financiari cheie, nefavorabili;
- pierderi din exploatare sau degradări importante ale activelor;
- stoparea politicii de distribuire de dividende;
- insuficiența trezoreriei pentru a face plățile la scadență;
- refuzul creditelor – furnizori;
- părăsirea intreprinderii de către cadrele de conducere;
- pierderea unor piețe importante, a unor licențe importante sau furnizori principali;
- mișcări sociale, sau lipsa materiilor prime de bază;
- proceduri judiciare în curs care, dacă sunt pierdute, pot avea consecințe financiare grave;
- schimbări legislative sau politici guvernamentale care riscă să aibă efecte nefavorabile asupra intreprinderii.
- Responsabilitatea auditorului constă în aprecierea modului în care conducerea intreprinderii a utilizat convenția contabilă de bază a continuității activității și dacă există incertitudini semnificative în ce privește capacitatea intreprinderii de a continua activitatea și care ar fi trebuit să fie prezentate în anexe. El trebuie să colecteze elemente probante suficiente și adecvate pentru a confirma existența unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatării.
- Auditorul se poate găsi în una din următoarele situații:
- a) a fost aplicată convenția contabilă de bază a continuității activității dar există o incertitudine semnificativă. în acest caz se verifică dacă în notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a pune în discuție continuitatea activității; în caz afirmativ, el va emite o opinie fără rezerve dar va introduce un paragraf de observații; în caz negativ, el va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilă;
- b) situațiile financiare au fost stabilite în condiții de continuitate a activității dar în raționamentul său profesional, auditorul reține că intreprinderea nu va fi în măsură să continue activitatea; în acest caz, el va emite o opinie defavorabilă;
- c) conducerea intreprinderii refuză să facă sau să completeze analizele sale pentru a evalua de o manieră completă aspectele legate de continuitatea activității; auditorul poate introduce o rezervă în raportul său, ca urmare a limitării întinderii lucrărilor sale.
- Standardul Internațional de Audit (ISA) nr. 570 stabilește procedurile și principiile fundamentale, cât și modul lor de aplicare în ce privește responsabilitățile auditorului în legătură cu aplicarea convenției contabile de bază a continuării activității la elaborarea situațiilor financiare ale intreprinderii.
