« Back to Glossary Index
- este un fapt juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama diminuării patrimoniului altei persoane fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
- exemplu clasic de îmbogățire fără just temei găsim în cazul îmbunătățirilor făcute de locatarul (chiriașul) unui imobil. îmbunătățirile aduse imobilului (spre exemplu, gresie, faianță, parchet, interfon etc.) pot avea drept consecință creșterea valorii imobilului, spre beneficiul proprietarului (locatorului) acestuia. Creșterea valorii reprezintă o mărire a patrimoniului locatorului pe seama diminuării patrimoniului locatarului.
- pentru a fi în prezența unei îmbogățiri fără justă cauză este necesar ca cel al cărui patrimoniu s-a diminuat să nu fi avut intenția de a face o donație celui al cărui patrimoniu s-a mărit; așadar, în exemplul dat, trebuie ca între părți să nu existe un contract în temeiul căruia respectivele îmbunătățiri ale imobilului să fi fost realizate.
- consecința îmbogățirii fără justă cauză constă în obligarea celui al cărui patrimoniu s-a mărit de a restitui celeilalte părți valoarea “îmbogățirii”. Cu alte cuvinte, cel al cărui patrimoniu s-a mărit nu va restitui: fie cheltuielile făcute; fie diferența de valoare a bunului (creșterea de valoare datorată acestor cheltuieli).
- exemplu, dacă locatarul a făcut cheltuieli disproporționat de mari față de creșterea de valoare a imobilului, proprietarul va avea doar obligația de a restitui suma corespunzatoare acestei creșteri de valoare și nu integralitatea cheltuielilor făcute de către locatar. Dacă însă, dimpotrivă, cheltuielile au fost disproporționat de mici în raport cu creșterea valorii imobilului, locatarul va putea pretinde de la locator numai cheltuielile pe care le-a făcut.
