este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la finanțarea activelor curente, nete de datoriile curente (ACRnete). Fondul de rulment mai este denumit și capitalul de lucru net (Net Working Capital = NWC), acesta reprezentând sursa permanentă de finanțare a întreprinderii. Pe baza bilanțului, fondul de rulment se poate determina în două moduri: a) diferența dintre capitalul permanent și activele imobilizate nete; b) diferența dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt. Din punct de vedere al gestiunii financiare, fondul de rulment definește, pe de o parte, marja de securitate sau de siguranța privind finanțarea activelor circulante, iar pe de altă parte, cota de autonomie financiară. Fondul de rulment exprima așadar partea de capital al cărui grad de exigibilitate este redus ce servește la finanțarea elementelor de activ al caror grad de lichiditate este destul de ridicat. Interpretarea mărimii absolute a fondului de rulment trebuie să se realizeze ținând cont de comparabilitatea dintre durata medie de lichiditate a activului și durata medie de exigibilitate a pasivului. Atunci când duratele medii de lichiditate și exigibilitate sunt comparabile, fondul de rulment poate avea valorile: a) FR = 0 situația care marchează respectarea principiului finanțării conform căruia activele pe termen scurt sunt finanțate integral pe seama datoriilor pe termen scurt, iar activele pe termen lung sunt finanțate integral de capitalurile permanente; b) FR > 0 se înregistrează un excedent de lichidități potențiale (active circulante) față de exigibilitățile potențiale pe termen scurt; c) FR < 0 fondul de rulment negativ se traduce prin faptul că o parte a datoriilor pe termen scurt au fost utilizate pentru procurarea de active imobilizate; această stare definește o abatere de la echilibrul financiar.
< Înapoi la Dictionarul Economic
