se întemeiază pe valoarea actuală, care capătă statutul de valoare de inventar și
operează în evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii lor. Valoarea actuală este stabilită în funcție de utilitatea bunului în economia întreprinderii și prețul pieței. Pentru estimarea unei asemenea valori se utilizează referințele și tehnicile cele mai adecvate, cum sunt: prețurile de piață, baremele, mercurialele, indicii specifici de prețuri.
Valoarea de utilitate a creanțelor și datoriilor se stabilește în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată, stabilită în funcție de termenii clauzelor din contract (dobânzi sau disconturi).
Necesitatea evaluării elementelor patrimoniale la valoarea de inventar pornește de la realitatea potrivit căreia valoarea de intrare bazată pe costul de origine are numai o valoare istorică. Orice schimbare semnificativă după intrare în valoarea reală a bunurilor tinde să facă costul de origine înșelător în luarea deciziei.
