elemente probante - RDT Contabilitate

Potrivit Standardelor Internaționale de Audit, elementele probante într-o misiune de audit (“audit evidence” sau “eléments probants”) reprezintă informații obținute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta își fondează opinia; aceste informații constau în documente justificative și documente contabile care stau la baza situațiilor financiare și care sunt coroborate cu informații din alte surse.

sunt obținute printr-o combinare adecvată a testelor de procedură cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedură sunt testele care permit obținerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii și funcționării sistemelor contabile și de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului în contabilitatea intreprinderii și constau în proceduri care urmăresc obținerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative în situațiile financiare; ele sunt de două tipuri:

proceduri analitice care constau în analiza tendințelor și ratiourilor (rapoartelor) semnificative, examenul variațiilor și examene de coerență cu alte informații.

în funcție de credibilitatea informațiilor obținute în etapele precedente, auditorul stabilește programele de control a conturilor pe baza cărora să poată obține elementele probante necesare fundamentării opiniei sale. Această etapă a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivată asupra conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectării regulilor legale și regulamentare de către intreprindere și anume:

regulile de prezentare și de evaluare stipulate în normele legale și în cele profesionale;

pasivele patrimoniale, veniturile și cheltuielile privesc intreprinderea în cauză.

trebuie să îndeplinescă cumulativ două condiții de calitate pentru a putea să stea la baza fondării unei opinii: să fie suficiente și să fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabilește în raport cu numărul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciază în raport cu gradul de adecvare, cu pertinența, fiabilitatea lor. în mod normal, auditorul consideră necesar să se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele însele, dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori să fie determinat să caute elemente probante de sursă sau natură diferită pentru a corobora o aceeași afirmație.

trebuie, în ansamblul lor, să permită auditorului să-și facă o opinie cu privire la situațiile financiare. în general, auditorul nu examinează totalitatea informațiilor la care are acces pentru a-și forma opinia, în măsura în care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de operații sau un control intern, aplicând tehnici de sondaj bazate pe raționament profesional sau eșantion statistic.

factorii care influențează raționamentul auditorului în legătură cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind:

existența unor situații susceptibile de a exercita o influență neobișnuită asupra conducerii intreprinderii;

Importanța relativă a elementului avut în vedere, ținând seama de ansamblul informațiilor bilanțului contabil.

Concluziile procedurilor de audit, în special descoperirea eventuală a unor fraude sau erori.

In cazul obținerii de elemente probante pornind de la testele de procedură, aspectele sistemelor contabile și de control intern asupra cărora auditorul va strânge elemente probante se referă la:

conceperea sistemelor contabile și de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o manieră care să prevină sau să detecteze și corecteze anomalii semnificative

funcționarea sistemelor contabile și de control intern; aceste sisteme au funcționat de o manieră satisfăcătoare pe toată perioada

în colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se asigură de posibilitatea obținerii unor afirmații în materie:

de permanență: controlul a funcționat eficace pe toată perioada în cursul căreia auditorul înțelege să se sprijine pe el?

în cazul obținerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie să determine dacă elementele rezultate din aceste controale precum și din testele de procedură sunt suficiente și adecvate pentru a stabili dacă la elaborarea situațiilor financiare de către conducerea întreprinderii au fost întrunite criteriile următoare:

de drepturi și obligații: un element de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o obligație pentru intreprinderea dată, la un moment dat;

de apartenență (de realitate) tranzacțiile sau evenimentele se referă la intreprinderea dată și s-au produs în cursul perioadei respective;

de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzacțiile sau evenimentele au fost înregistrate și toate faptele importante au fost menționate;

de evaluare: înregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a făcut la valoarea lor de inventar;

de măsurare: o operație sau un eveniment este înregistrată la valoarea sa de tranzacționare și un venit sau o cheltuială aparțin perioadei;

de prezentare si publicitate: o informație este prezentată, clasată și descrisă conform referențialului contabil aplicabil.

Obținerea de elemente probante privind o informație dată, de exemplu, existența de stocuri, nu scutește obținerea de elemente probante pentru o altă afirmație, de exemplu, evaluarea lor.

Auditorul poate obține un grad de certitudine mai ridicat atunci când elementele probante adunate, de origine și de natură diferite, sunt concordante. în acest caz, auditorul poate obține un grad de certitudine global superior celui pe care îl obține din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci când elementele probante obținute din surse diferite nu sunt concordante între ele, poate fi necesară folosirea unor proceduri suplimentare în scopul rezolvării contradicției. Trebuie să existe un raport rezonabil între costul pentru obținerea unor elemente probante și utilitatea informației obținute. Cu toate acestea, dificultățile și costurile suportate pentru a controla un element deosebit nu pot justifica valabil, prin ele însele, omisiunea unei proceduri. Atunci când auditorul are dubii legitime cu privire la o informație care prezintă o importanță semnificativă, el trebuie să se străduiască să obțină elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Dacă nu este în măsură să obțină aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie să formuleze o opinie fără rezervă.

Dictionar Economic