« Back to Glossary Index
- licitațiile sunt utilizate ca principal instrument al alocării creditelor băncii centrale în țările dezvoltate, unde se combină cu alte instrumente de politică monetară, dintre care: facilitățile de credit ale băncii centrale, managementul lichidității bancare și ratele de dobândă pe termen scurt.
- în țările aflate în tranziție, băncile centrale au utilizat încă din 1993 creditul de licitație ca parte a procesului de reformă, prin care sa promovat piața monetară și s-a întărit controlul asupra funcționării acesteia.
- față de creditele administrate din economiile planificate, prin creditul de licitație s-au introdus prețurile flexibile (cu rol în lichiditatea bancară), ceea ce a contribuit la dezvoltarea pieței bancare și la întărirea controlului direct al creditelor și al ratei de dobândă. Introducerea timpurie a creditelor de licitație a făcut ca băncile să câștige experiență în controlul asupra pieței monetare și să facă pași către stadii mai complexe ale operațiunilor. Prin practicarea unui acces transparent și uniform la credite, băncile au fost obligate să se orienteze și către alte surse, din afara băncii centrale, respectiv pe piața interbancară.
- impedimentele în utilizarea acestui instrument au provenit din dificultăți în furnizarea de informații, care au condus la creșterea riscului de creditare și au compromis alocarea eficientă a resurselor. Riscul poate rezulta din selecția adversă și din hazardul moral, prin care pot fi influențate comportamentele participanților pe piață și furnizarea fondurilor. Asemenea aspecte au avut un impact deosebit în țările aflate în tranziție, întrucât sistemul bancar nu a fost competitiv, iar băncile insovabile au manifestat o cerere inelastică pentru creditele băncii centrale.
- selecția adversă și hazardul moral au putut fi limitate însă, prin solicitarea unui colateral adecvat, prin stabilirea de reguli pentru licitație și stabilirea unor limite de volum pentru creditele băncii centrale.
- în mod frecvent, băncile centrale stabilesc o rată minimă de licitație, în scopul creșterii controlului monetar și al descurajării recurgerii la împrumuturile băncii centrale. Chiar și atunci când nivelul ratei de dobândă se stabilește în avans, participanții prezintă ofertele lor în jurul ratei minime a dobânzii, ceea ce reflectă un exces de lichiditate.
- creditul de licitație:
- a fost inițiat pe o scară redusă, ceea ce a determinat ca băncile centrale să dobândească experiență în monitorizarea împrumuturilor.
- a fost utilizat ca mijloc de extindere a creditului structural și ca instrument de control monetar.
