Dictionar Economic

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. iDuis at justo bibendum, ultirces lectus non, imperdiet lpsum. Muris fringilla velit faucibus iaculis nullam.

canale de transmisie a politicii monetare

« Back to Glossary Index
  • atat canalele de transmisie ale politicii monetare, cat și eficiența în înfăptuirea acesteia depind, în mod fundamental, de modul de implementare.
  • controlul direct asupra creditului și ratei de dobândă poate cauza o ineficiență semnificativă a politicii monetare și poate promova dezintermedierea, cu efecte asupra obiectivelor macro. Trecerea de la instrumentele directe la cele indirecte reprezintă un proces complex care include concomitent reforme în organizarea și funcționarea băncilor centrale precum și a întregului sistem bancar. în țările aflate în tranziție, adaptarea și modificarea acestor instrumente au jucat un rol important în menținerea unui control monetar corespunzător.
  • modalități principale de influențare a cantității de monedă centrală deținută de bănci:
    • operațiunile de „open -market” – constau în operațiuni de vânzare și cumpărare a titlurilor publice de către banca centrală pe piața liberă, respectiv de la sau către băncile comerciale, agenți economici și populație.
      • Cumpărarea de titluri de către banca centrală de la băncile comercial antrenează următoarele efecte (rezervele băncilor comerciale sporesc).:

        • băncile comerciale cedează băncii centrale o parte de titluri
          deținute;

        • banca centrală plătește aceste titluri prin creșterea rezervelor deținute de băncile comerciale, cu suma care reprezintă contravaloarea titlurilor cumpărate.

Exemplu: Agentul economic „X” vinde băncii centrale titluri și primește de la aceasta un cec emis de aceasta pentru efectuarea plății. Cecul primit este transmis băncii comerciale la care agentul economic are contul deschis. Banca comercială colectează aceste cecuri care obligă Banca Centrală pentru efectuarea unor plăți. Rezultatul se concretizează în creșterea rezervelor băncii comerciale respective.

      • Vânzarea titlurilor de către banca centrală – poate fi analizată, de asemenea, în funcție de destinație: către băncile comerciale și către agenții economici și populație. Prin vânzarea titlurilor către băncile comerciale sunt antrenate următoarele efecte:
        • banca centrală transferă titlurile către băncile comerciale care le achiziționează;
        • băncile comerciale plătesc aceste titluri prin emiterea de cecuri asupra depozitelor lor de la banca centrală, care le colectează și reduce nivelul rezervelor băncilor comerciale cu suma corespunzătoare.

Exemplu: Dacă vânzarea titlurilor se realizează către public/populație sau agenți economici, rezultatul final va fi același prin parcurgerea următoarelor etape:
– banca centrală vinde titluri guvernamentale agentului economic X care plătește prin emiterea de cecuri asupra băncii la care are contul deschis;
– banca centrală operează cecul emis asupra bănci „X” prin reducerea rezervelor acesteia;
– banca X returnează cecul agentului economic prin reducerea cererii de depozite la nivelul acestuia.

    • modificări în nivelul rezervei – utilizarea ratei de rezervă obligatorie poate influența capacitatea băncilor comerciale de a acorda credite. Creșterea ratei rezervei obligatorii antrenează creșterea sumelor pe care băncile trebuie să le constituie ca rezervă la banca centrală. Diferența dintre nivelul rezervelor existente și nivelul legal rezultat din aplicarea ratei procentuale, afectează capacitatea băncilor de a acorda credite în economie, respectiv potențialul de creație monetară. Atunci când nivelul legal al rezervelor este egal cu nivelul corespunzător cererii de depozite, rezultă că potențialul de creație monetară este egal cu zero. Orice creștere a ratei rezervei obligatorii conduce la declinul creației monetare la nivelul fiecărei bănci și al întregului sistem bancar.
    • modificări în dobânda de referință – Una dintre funcțiile băncii centrale fiind aceea de împrumutător de ultim rang, rezultă că băncile comerciale sunt finanțate de către aceasta atunci când apar necesități neprevăzute. Obținerea de împrumuturi de către băncile comerciale se realizează în schimbul titlurilor prezentate de către acestea spre garantare. Dobânda practicată de Banca Centrală în relațiile cu băncile comerciale constituie rata oficială sau de referință. Modificările în nivelul acestei rate încurajează sau descurajează băncile comerciale în a se împrumuta de la Banca Centrală prin rescontarea portofoliului de titluri, ceea ce influențează nivelul rezervelor băncilor comerciale și respectiv capacitatea acestora de a acorda credite.

Exemplu: Banca centrală deține monopolul în stabilirea și manipularea ratei oficiale a scontului la care băncile comerciale se pot împrumuta. Din punct de vedere al băncilor, această rată reprezintă costul împrumutului:
– când rata se diminuează, băncile comerciale sunt încurajate să obțină sume suplimentare de la banca centrală, pe baza cărora sporește oferta de monedă prin operațiunea de creditare;
– sporirea nivelului ratei descurajează băncile comerciale în obținerea de rezerve suplimentare, ceea ce impune o serie de restricții referitoare la oferta de monedă.

< Înapoi la Dictionarul Economic