Dictionar Economic

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. iDuis at justo bibendum, ultirces lectus non, imperdiet lpsum. Muris fringilla velit faucibus iaculis nullam.

bonitatea clientului

« Back to Glossary Index
  • analiza bonitatii clientului este evaluata prin metode moderne cum ar fi:
  • rating-ul – constă într–o notație de apreciere a atributelor solicitantului în vederea acordării creditului, care sunt apoi agregate într-o notă totală.
  • expertiza – utilizată de-a lungul timpului de către bănci, această metodă se bazează pe experiența și aprecierea analistului. Una dintre consecințele sale este că notarea aceleiași întreprinderi de către doi analiști poate fi diferită. Pentru a minimaliza acest risc și pentru a menține calitatea precum și omogenitatea de notare în rândul analiștilor, instituțiile au stabilit, în general, ghiduri de notare, indicând de exemplu demersul de urmat și principalele criterii de examinare. In sens traditional, construirea unui sistem de rating bazat pe o abordare euristica presupune rezolvarea urmatoarelor probleme:
    • alegerea criteriilor relevante de evaluare;
    • stabilirea intervalelor valorice pentru fiecare dintre criterii, respectiv notarea fiecarui criteriu;
    • elaborarea metodologiei de agregare a notelor obtinute pentru fiecare criteriu in parte;
    • stabilirea punctajului minim pentru continuarea analizei solicitarii de credit.

  • un model – în ultimii ani, s-au dezvoltat modele de notare a riscurilor de credit care au permis înscrierea unei contrapartide într-o anumită clasă de risc. Interesul acestei abordări rezidă în aspectul său obiectiv și mai mult sau mai puțin automat, dovadă a omogenității notărilor furnizate. Se pot întâlni frecvent două mari clase de modele:
    • modelele statistice – se bazează pe mai multe tehnici posibile: regresie liniară, analiză discriminatorie etc. Principiul de bază constă în găsirea celei mai bune relații între o variabilă de explicat, (starea de rambursare sau de nerambursare), și un număr restrâns de variabile explicative, de natură cantitativă (de exemplu indicatori financiari) sau calitativă (competența conducerii,…), care să fie cât mai discriminatorii, respectiv care permit diferențierea cât mai clară între întreprinderile solvabile și cele insolvabile. Odată găsită, această relație, aplicată la un debitor dat, permite „prognozarea” situației sale viitoare, fie că se află sau nu în incapacitate de plată, într-un anumit interval de timp.
    • sistemele expert – rezultă din punerea în comun în cadrul unei bănci a experienței evaluatorilor de înaltă calificare care definesc împreună, în baza cunoștințelor și practicilor lor, caracteristicile pe care le consideră cele mai importante în aprecierea riscului de credit. în general sistemul ia forma unui chestionar de ale cărui răspunsuri depinde înscrierea finală a contrapartidei într-una din clasele de risc date.

< Înapoi la Dictionarul Economic