Dictionar Economic

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. iDuis at justo bibendum, ultirces lectus non, imperdiet lpsum. Muris fringilla velit faucibus iaculis nullam.

auditor extern

« Back to Glossary Index
  • auditorul care nu face parte din structurile entității spre deosebire de auditorul intern care care face parte din structurile acesteia.
  • rolul auditorului extern:
    • obiectivul auditării situațiilor financiare de catre un auditor extern este acela de a avea o opinie a unui auditor independent referitoare la respectarea prevederilor legale în materie. Această opinie întărește credibilitatea situațiilor financiare ale unei entitati, dar nu dă garanții cu privire la viabilitatea viitoare a instituției și nu se referă la eficiența sau eficacitatea cu care conducerea a gestionat activitatea acesteia.
    • opiniile auditorilor externi sunt formulate pe baza prevederile legale referitoare la realizarea situațiilor financiare, sau, în cazul în care raportarea pe baza standardelor de contabilitate internațional acceptate este permisă în țara respectivă (Standardele Internaționale de Contabilitate)
    • pentru desfășurarea activității sale, auditorul extern trebuie să dispună de proceduri adecvate astfel încât să reducă riscul de a emite opinii necorespunzătoare în cazul în care situațiile financiare sunt eronate. Dezvoltarea acestor proceduri presupune identificarea și evaluarea prealabilă a riscurilor inerente de eroare, dar și a riscului ca sistemele de contabilitate și de control să nu aibă posibilități de prevenire sau de detectare și corectare a erorilor (riscul de control). Totodată, auditorul extern trebuie să analizeze dacă necorelările din situațiile financiare sunt rezultatul unei erori sau a unei acțiuni frauduloase (riscul de fraudă). Standardul de Audit 240, “Responsabilitatea auditorului în ceea ce privește evaluarea riscului de fraudă și de eroare în auditarea situațiilor financiare”, enumeră factori ai riscului de fraudă, a căror prezență poate semnala posibilitatea existenței unei fraude.
    • in aprecierea nivelului de risc inerent, auditorii externi trebuie să țină seama de particularitățile pe care entitatea le are față de alte companii. Astfel, calitatea auditului intern determină natura, perioada și extinderea procedurilor de audit ale auditorilor externi.
    • in aprecierea auditului intern, auditorul extern are în vedere statutul auditului intern, obiectivul acestuia, competența profesională a auditorilor interni și grija profesională cu care aceștia își îndeplinesc responsabilitățile
    • in urma angajamentului de audit, realizat pe baza procedurilor stabilite ținând seama de modul de administrare a riscul inerent și de control, auditorul extern trebuie să detecteze neconcordanțele evidențiate de situațiile financiare ale băncii, la nivel individual sau agregat, care sunt substanțiale în raport cu informația financiară.
    • substanțialitatea erorilor este legată de influența pe care acestea ar putea s-o aibă asupra deciziilor economice pe care utilizatorii le iau pe baza situațiilor financiare ale băncii. Auditorul evaluează substanțialitatea atât la nivelul situației financiare în ansamblu, cât și în relație cu anumite conturi și clase de tranzacții.
    • in urma analizei substanțialității diferitelor neconcordanțe detectate, se stabilesc mai multe niveluri de substanțialitate în funcție de aspectul sub care sunt examinate situațiile financiare și de destinatarul opiniei auditorului extern (consiliul de administrație al băncii sau autoritatea de supraveghere).
    • auditul extern nu garantează faptul că toate neconcordanțele substanțiale vor fi detectate, datorită unor factori precum limitele inerente ale controlului intern, caracterului “convingător” și nu concludent al documentației puse la dispoziția auditorului extern.
    • riscul nedetectării unei neconcordanțe substanțiale determinată de fraudă este mai ridicat decât cel de nedetectare a unei neconcordanțe determinată de eroare, deoarece frauda poate implica scheme sofisticate și bine organizate (falsificare, neînregistrarea deliberată a unor tranzacții, neprezentarea sau prezentarea într-o anumită manieră a unei tranzacții. Prin urmare, auditorul extern își planifică și desfășoară auditul cu o atitudine de scepticism profesional, recunoscând că pot exista cazuri care determină existența unor neconcordanțe substanțiale în situațiile financiare.
    • in cazul detectării unor erori substanțiale în cadrul situațiilor financiare, cum ar fi o politică necorespunzătoare de conducere a contabilității, evaluarea neadecvată a unor active, nedezvăluirea unor informații, auditorul extern trebuie să ceară conducerii băncilor să ajusteze situațiile și să corecteze erorile.
    • auditorul extern are obligația, în unele țări printre care și România (Art. 61, Legea bancară nr. 58/1998 modificată prin Legea nr. 357/2002 și Legea nr. 485/2003), să raporteze prompt autorității de supraveghere orice fapt care constituie o încălcare a legilor și reglementărilor, care afectează capacitatea băncii de a-și continua activitatea sau care conduce la emiterea unei opinii cu rezerve

< Înapoi la Dictionarul Economic