« Back to Glossary Index
- are ca obiect anumite bunuri imobile (clădiri, instalații etc.), bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri etc.) sau incorporale (creanțe, fond de comerț etc.).
- sunt admise la toate formele de societate comercială.
- se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare și predarea efectivă a bunurilor către societate.
- poate consta în transmiterea către societate a dreptului de proprietate asupra bunului ori doar a dreptului de folosință. în lipsa unei stipulații contrare, bunurile devin proprietatea societății. Se înțelege că dacă s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate, bunul va intra în patrimoniul societății, asociatul nemaiavând vreun drept asupra lui. în consecință, bunul nu va putea fi urmărit de creditorii asociatului, iar la dizolvarea societății, asociatul nu va avea dreptul la restituirea bunului, ci la contravaloarea sa.
- in cazul în care aportul are ca obiect un bun imobil sau un bun mobil corporal, raporturile dintre asociat și societate sunt raporturi juridice asemănătoare celor dintre vânzător și cumpărător.
- cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra bunului, Legea nr. 31/1190 republicată, prevede că bunul devine proprietatea societății “din momentul înmatriculării ei în Registrul comerțului”.Dacă bunul piere înainte de înmatricularea societății, riscul este suportat de către asociat; el va fi obligat să aducă în societate un alt bun, ori un aport în numerar echivalent.
- bunul care face obiectul aportului în natură trebuie evaluat în bani, pentru a se putea stabili valoarea părților de interes (părților sociale) sau acțiunilor cuvenite asociatului în schimbul aportului. Această evaluare se face de către asociați sau, când este necesar, de către experți. în contractul de societate trebuie să se prevadă și valoarea bunului și modul de evaluare.
- in cazul în care bunul care face obiectul aportului în natură a fost adus în folosința societății, în doctrină se consideră că raporturile dintre asociat și societate sunt guvernate de regulile referitoare la uzufruct. întrucât societatea dobândește numai un drept de folosință, asociatul rămâne proprietarul bunului și în această calitate, la dizolvarea societății, are dreptul la restituirea bunului.
- poate avea ca obiect bunuri mobile incorporale, cum sunt creanțele, brevetele de invenție, mărcile etc. Aportul în creanțe se consideră liberat numai după ce societatea a obținut plata sumei de bani care face obiectul creanței (executarea obligației de vărsământ). Intrucât valorificarea de către societate a creanțelor dobândite poate crea dificultăți, legea interzice creanțele ca aport în societatea pe acțiuni care se constituie prin subscripție publică, în societatea în comandită pe acțiuni și în societatea cu răspundere limitată. Pentru cazurile când creanțele sunt admise ca aport, raporturile dintre asociat și societate sunt cârmuite de regulile cesiunii de creanță (din dreptul civil). Prin derogare de la dreptul comun, asociatul răspunde pentru solvabilitatea debitorului.
