| swap |
- swap al ratelor dobanzii - tranzactie in care doi parteneri schimba fluxurile de plati ale dobanzii ce au caracter diferit, bazate insa pe o valoare a sumei initiale stabila. Exista trei tipuri principale de s. al ratelor dobanzii:
- de cupoane (curs flotant in loc de curs fix la aceeasi valuta)
- principal (modificarea indicelui de flotare la aceeasi valuta)
- incrucisat (de la un curs de schimb fix al unei valute la cursuri flotante pentru ambele).
- swap valutar - tranzactie in care doi parteneri schimba la inceput anumite sume exprimate in doua valute diferite, le returneaza in timp, conform unei reguli predeterminate ce reflecta platile dobanzii si, posibil, chiar amortizarea sumei initiale. In general, fluxurile de plati in swap-urile valutare, (in care platile se bazeaza pe rate fixe ale dobanzilor la fiecare valuta) sunt asemanatoare cu cele din tranzactiile la vedere si din tranzactiile la termen.
- obiectivul determinant al băncii centrale, în utilizarea operaţiunilor
de swap valutar, este acela de a influenţa lichiditatea internă, de a gestiona rezervele valutare şi de a stimula dezvoltarea pieţei financiare
interne.
- băncile centrale utilizează operaţiunile de swap valutar din mai multe motive, care pot fi rezumate astfel:
- preferă să deţină o varietate de instrumente de intervenţii tehnice, utilizabile în mod discreţionar;
- în multe ţări, unde piaţa secundară internă (pe termen scurt) nu este suficient de dezvoltată, pentru a permite o anumită intervenţie a autorităţii monetare, este posibil realizarea de schimburi într-un volum sporit prin operaţiunile de swap;
- spre deosebire de operaţiunile de schimb valutar direct, operaţiunile de swap nu au efecte directe asupra cursului valutar la vedere;
- operaţiunile de swap constituie un instrument flexibil, procedurile sunt informale iar swap-urile sunt uşor reversibile.
- dezavantajele operaţiunilor de swap valutar:
- pot influenţa nivelul cursului de schimb după derularea lor, ca urmare a puternicului efect al anunţării operaţiunilor;
- necesită o perioadă minimă de două zile pentru ca tranzacţia să devină efectivă;
- în aceste tranzacţii nu există schimburi simultane ale unei monede cu alta, aceea ce limitează riscul de neplată, însă există un număr limitat de bănci mari care pot acţiona drept contrapartidă în derularea operaţiunilor de swap valutar. Acele bănci care nu deţin o cantitate suficientă de monedă internaţională, dar efectuează operaţiuni sporite comparativ cu nivelul capitalului, îşi asumă riscuri sporite;
- dacă există o piaţă activă a titlurilor pe termen scurt, atunci băncile vor prefera acest tip de operaţiuni, întrucât o asemenea piaţă este mult mai deschisă către economia reală, comparativ cu piaţa interbancară;
- dacă politica monetară este centrată pe rata de dobândă şi agregatele monetare, atunci alocarea creditului de către banca centrală poate fi un instrument mai dorit, comparativ cu operaţiunile de swap, care au efecte puternice asupra ofertei de monedă.
|
.gif)
