Dictionar economic on-line
********************************************* 1956 Termeni *********************************************
Toate
| Termen |
Definitie |
| creditul de licitatie |
- licitaţiile sunt utilizate ca principal instrument al alocării creditelor băncii centrale în ţările dezvoltate, unde se combină cu alte instrumente de politică monetară, dintre care: facilităţile de credit ale băncii centrale, managementul lichidităţii bancare şi ratele de dobândă pe termen scurt.
- în ţările aflate în tranziţie, băncile centrale au utilizat încă din 1993 creditul de licitaţie ca parte a procesului de reformă, prin care sa promovat piaţa monetară şi s-a întărit controlul asupra funcţionării acesteia.
- faţă de creditele administrate din economiile planificate, prin creditul de licitaţie s-au introdus preţurile flexibile (cu rol în lichiditatea bancară), ceea ce a contribuit la dezvoltarea pieţei bancare şi la întărirea controlului direct al creditelor şi al ratei de dobândă. Introducerea timpurie a creditelor de licitaţie a făcut ca băncile să câştige experienţă în controlul asupra pieţei monetare şi să facă paşi către stadii mai complexe ale operaţiunilor. Prin practicarea unui acces transparent şi uniform la credite, băncile au fost obligate să se orienteze şi către alte surse, din afara băncii centrale, respectiv pe piaţa interbancară.
- impedimentele în utilizarea acestui instrument au provenit din dificultăţi în furnizarea de informaţii, care au condus la creşterea riscului de creditare şi au compromis alocarea eficientă a resurselor. Riscul poate rezulta din selecţia adversă şi din hazardul moral, prin care pot fi influenţate comportamentele participanţilor pe piaţă şi furnizarea fondurilor. Asemenea aspecte au avut un impact deosebit în ţările aflate în tranziţie, întrucât sistemul bancar nu a fost competitiv, iar băncile insovabile au manifestat o cerere inelastică pentru creditele băncii centrale.
- selecţia adversă şi hazardul moral au putut fi limitate însă, prin solicitarea unui colateral adecvat, prin stabilirea de reguli pentru licitaţie şi stabilirea unor limite de volum pentru creditele băncii centrale.
- în mod frecvent, băncile centrale stabilesc o rată minimă de licitaţie, în scopul creşterii controlului monetar şi al descurajării recurgerii la împrumuturile băncii centrale. Chiar şi atunci când nivelul ratei de dobândă se stabileşte în avans, participanţii prezintă ofertele lor în jurul ratei minime a dobânzii, ceea ce reflectă un exces de lichiditate.
- creditul de licitaţie:
- a fost iniţiat pe o scară redusă, ceea ce a determinat ca băncile centrale să dobândească experienţă în monitorizarea împrumuturilor.
- a fost utilizat ca mijloc de extindere a creditului structural şi ca instrument de control monetar.
|
.gif)
