| sarpele fara tunel |
- sarpele în tunel a fost afectat de practica speculativă a deţinătorilor de $ care au încercat să se debaraseze de moneda americană pentru a cumpăra aur pe piaţa liberă de la Londra. În aceste condiţii, ţările europene au eliminat obligaţia menţinerii unei limite de fluctuaţie faţă de $ american, dar menţin acelaşi nivel de fluctuaţie între monedele europene (± 4,5%).
- in decursul perioadei în care a funcţionat, mecanismul „şarpelui” monetar a cunoscut perioade dificile.
- in iunie 1972, de exemplu, lira sterlină abandonează acest mecanism. Marea Britanie n-a putut să menţină cursul monedei sale, datorită riscului de epuizare a rezervelor de schimb. Coroana daneză părăseşte „şarpele monetar”, dar este reintegrată la finalul anului 1972. Lira italiană iese definitiv din sistem în 1974, iar francul se retrage şi revine în ianuarie 1974, respectiv iulie 1975.
- sarpele monetar nu a asigurat stabilitatea dorită nici pentru monedele care au rămas fidele sistemului. Marca germană a fost reevaluată de 4 ori: guldenul olandez a făcut obiectul a două reevaluări, iar francul belgian a fost reevaluat o singură dată. În acest mod, se poate explica de ce în anul 1979, ţările europene încearcă o altă modalitate de asigurare a stabilităţii monetare, cu ajutorul unui nou sistem.
|
| sarpele in tunel |
- se caracterizează printr-o fluctuare a monedelor europene faţa de $ SUA şi între ele, în anumite limite, respectiv: ± 2,25% faţă de $ şi ± 4,5 % între ele.
- astfel, există două tipuri de marje faţă de $ : inferioară şi superioară, care formează un tunel, iar în interiorul acestuia există o bandă de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor europene.
- atunci când cursul de piaţă al unei monede se apropie de limitele stabilite este necesară intervenţia Băncii Centrale prin vânzarea sau cumpărarea de devize cerute sau oferite excedentar.
|
| sarpele monetar |
- acordul de la Washington din 1971, prin care marjele de fluctuare ale monedelor s-au modificat de la ± 1% la ± 2,25%, n-a asigurat decât o stabilitate limitată a ratelor de schimb.
- dacă o monedă se afla la limita superioară, în timp ce o alta se află la limita inferioară (respectiv, moneda este la nivelul „plafon” sau la nivelul „planşeu”) rezultă că cele două monede înregistrează o abatere a cursului de 4,5 % vis a vis de definiţia oficială.
- dacă o monedă care se află la nivelul plafon trece la nivelul planşeu, în timp ce o altă monedă urmează o traiectorie inversă, rezultă că ecartul ajunge la 9%.
- la data de 21 martie 1972 Consiliul de miniştri al CEE decide reducerea marjelor de fluctuaţie ale monedelor europene la jumătate faţă de ceea ce se autorizase în 1971. Această rezoluţie, a fost urmată de un acord între Băncile Centrale Europene, semnat la Bâle, la data de 10 aprilie 1972, moment la care se înfiinţează „şarpele monetar”. Denumirea este dată de
imaginea evoluţiei cursului monedelor europene.
- acestea formează, în evoluţia lor, o linie ondulată („un şarpe”) care se încadrează într-un tunel ce reprezintă marjele de fluctuaţie autorizate de sistemul monetar internaţional. Tunelul dispare cu începere din martie 1973, când marjele de fluctuaţie vis à vis de dolar încetează să existe, odată cu trecerea la fluctuaţia liberă a monedelor.
- acest sistem de fluctuare a monedelor a avut două forme:
|
| scepticism profesional |
- o atitudine care include o gândire dubitativă şi o evaluare critică a dovezilor
|
| schimb reciproc de activitati |
aceasta expresie nu trebuie inteleasa in sensul ei strict, redus la simple operatiuni de vanzare-cumparare; pe langa schimbul propriu-zis, ea presupune si relatii determinate de activitati productive sau de servicii la scara nationala sau internationala.
|
.gif)
