RDT CONTABILITATE

constă întotdeauna în admiterea caracterului întâmplător al deosebirilor, adică în presupunerea că nu există deosebiri esenţiale.

- în auditul situaţiilor financiare:

• În timpul planificării şi realizării misiunii de audit, auditorul trebuie să aprecieze temeinicia utilizării de către conducerea intreprinderii a convenţiei contabile de bază de continuare a activităţii, la elaborarea situaţiilor financiare.
• Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau împreună, constituie semne de întrebare asupra valabilităţii convenţiei contabile de bază de continuare a exploatării, fără a fi exhaustive, sunt:
• capitaluri proprii sau fond de rulment negative;
• împrumuturi care ajung la scadenţă, fără perspectivă realizată de rambursare sau reeşalonare, sau recurgerea excesivă la credite pe termen scurt pentru a finanţa active pe termen lung;
• indicii privind retragerea suportului financiar de către creditori;
• marje brută de autofinanţare negativă;
• indicatori financiari cheie, nefavorabili;
• pierderi din exploatare sau degradări importante ale activelor;
• stoparea politicii de distribuire de dividende;
• insuficienţa trezoreriei pentru a face plăţile la scadenţă;
• refuzul creditelor – furnizori;
• părăsirea intreprinderii de către cadrele de conducere;
• pierderea unor pieţe importante, a unor licenţe importante sau furnizori principali;
• mişcări sociale, sau lipsa materiilor prime de bază;
• proceduri judiciare în curs care, dacă sunt pierdute, pot avea consecinţe financiare grave;
• schimbări legislative sau politici guvernamentale care riscă să aibă efecte nefavorabile asupra intreprinderii.
• Responsabilitatea auditorului constă în aprecierea modului în care conducerea intreprinderii a utilizat convenţia contabilă de bază a continuităţii activităţii şi dacă există incertitudini semnificative în ce priveşte capacitatea intreprinderii de a continua activitatea şi care ar fi trebuit să fie prezentate în anexe. El trebuie să colecteze elemente probante suficiente şi adecvate pentru a confirma existenţa unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatării.
• Auditorul se poate găsi în una din următoarele situaţii:
• a) a fost aplicată convenţia contabilă de bază a continuităţii activităţii dar există o incertitudine semnificativă. În acest caz se verifică dacă în notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a pune în discuţie continuitatea activităţii; în caz afirmativ, el va emite o opinie fără rezerve dar va introduce un paragraf de observaţii; în caz negativ, el va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilă;
• b) situaţiile financiare au fost stabilite în condiţii de continuitate a activităţii dar în raţionamentul său profesional, auditorul reţine că intreprinderea nu va fi în măsură să continue activitatea; în acest caz, el va emite o opinie defavorabilă;
• c) conducerea intreprinderii refuză să facă sau să completeze analizele sale pentru a evalua de o manieră completă aspectele legate de continuitatea activităţii; auditorul poate introduce o rezervă în raportul său, ca urmare a limitării întinderii lucrărilor sale.
• Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 570 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale, cât şi modul lor de aplicare în ce priveşte responsabilităţile auditorului în legătură cu aplicarea convenţiei contabile de bază a continuării activităţii la elaborarea situaţiilor financiare ale intreprinderii.